Sunt
profesor poet pensionar
școală
și
poeme infracționale
(după gratii)
hiperbole blitz
cezeisme
erezii second hand
deșertul de catifea
nepotul lui kafka
adică
shakespeare sonete
de ce
de tot
relativ la absolut
un ideal
versus
un blestem
poetul deschide ochii lucrurilor
dependent
în egală măsură
de scris
și
lectură
poezia
prieten și dușman
de nădejde
fără regrete
aș fi scris
și dacă
nu știam să scriu
cam așa
eu îmi văd de scris
ceilalți
eventual
își văd
de citit și comentat
Restul
cum se știe deja
e
critică literară
deci
tăcere
aaa
cea mai mare realizare
este
că trăiesc
și
nu m-am sinucis
deși
motive au fost
doar
cititorul s-a mai rărit
în toate sensurile
numai viitorul imediat
este
exact ca trecutul
așa că
dragi prezumtivi prieteni
citiți
că
oricum
lumea aparține lacrimilor
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
Comentarii
Trimiteți un comentariu