POEM AUTOBIOGRAFIC

 Sunt

profesor poet pensionar

școală

și

poeme infracționale

(după gratii)

hiperbole blitz

cezeisme

erezii second hand

deșertul de catifea

nepotul lui kafka

adică

shakespeare sonete

de ce

de tot

relativ la absolut

un ideal

versus

un blestem

poetul deschide ochii cititorilor

dependent

în egală măsură

de scris

și

lectură

poezia

prieten și dușman

de nădejde

fără regrete

aș fi scris

și dacă

nu știam să scriu

cam așa

eu îmi văd de scris

ceilalți

eventual

își văd

de citit și comentat

Restul

cum se știe deja

e

critică literară

deci

tăcere

aaa

cea mai mare realizare

este

că trăiesc

și

nu m-am sinucis

deși

motive au fost

doar

cititorul s-a mai rărit

în toate sensurile

numai viitorul imediat

este

exact ca trecutul

așa că

dragi prezumtivi prieteni

citiți

oricum

lumea aparține analfabeților


COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE



 

Comentarii