ANGOASĂ

 Mă trezesc cu noaptea-n cap

ochii împrăștie stele verzi

ies în fugă pe ușă

trăgând cerul în piept

Doamne de ce m-ai părăsit

cerul scârție aberant

nu știu încotro să-mi îndrept sufletul

încet-încet mă liniștesc

tăcerea și frumusețea nopții de iulie

poezia mă scoate din priză

cocoșul cântă a doua oară

incognito

cu

lună plină

Costel Zăgan