Costel Zăgan
Rezistența prin poezie la maculatura cotidiană
a violenței de toate calibrele Înaintez vers cu vers
N-am ce face Posteritatea mă atrage ca un magnet
Trăiesc deja în viitor cu toate speranțele mele Dramatic
sau nu las trecutului toate rănile și amintirile În prezent
muncesc și plâng total inadecvat Însă nu am încotro Am
mâinile legate cu lacrimi Tot ce fac are aura melancoliei
Decebal poate fi mândru Voi muri în hohote de râs
Ca un dac adevărat
Comentarii
Trimiteți un comentariu