ODE GINGAȘE

Faceți căutări pe acest blog

Altarul limbii române / Costel Zăgan

pe octombrie 11, 2021

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

FIFTI-FIFTI CU TAMARA ȘI EMIL BRUMARU

Hotel Unirea Iași invitații poeziei emoțiile aburesc toată zarea nu văd decât cuvinte nu aud decât tăcerea numai zăpada înverzește paginile cărții paginile zilei poezie după poezie Probabil 1987, iarna COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

POEM AUTOBIOGRAFIC

Sunt profesor poet pensionar școală și poeme infracționale (după gratii) hiperbole blitz cezeisme erezii second hand deșertul de catifea nepotul lui kafka adică shakespeare sonete de ce de tot relativ la absolut un ideal versus un blestem poetul deschide ochii lucrurilor dependent în egală măsură de scris și lectură poezia prieten și dușman de nădejde fără regrete aș fi scris și dacă nu știam să scriu cam așa eu îmi văd de scris ceilalți eventual își văd de citit și comentat Restul cum se știe deja e critică literară deci tăcere aaa cea mai mare realizare este că trăiesc și nu m-am sinucis deși motive au fost doar cititorul s-a mai rărit în toate sensurile numai viitorul imediat este exact ca trecutul așa că dragi prezumtivi prieteni citiți că oricum lumea aparține lacrimilor COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

OPERA ÎNTREDESCHISĂ

Poezia-i un ochi care plânge direct în palma cititorului COSTEL ZĂGAN

Un produs Blogger